Dictionar

areal 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Areal)

1. arie1 (2); teritoriu de răspândire a unei specii de plante sau de animale, a unui fenomen natural etc.
 

areal 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. areale)

1. în afara realității; ireal; care respinge apropierile prea directe între planul artistic și cel real.
 

areal continuu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT area continua
2. FR aire unitaire; aire fermée
3. EN continuous area
4. DE kontinuierliches Areal
5. RU зaмкнутый aреaл; сплошной aреaл
6. HU folytonos terület
 

areal disjunct

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT area disjuncta
2. FR aire disjointe
3. EN disjunct area
4. DE disjunktes Areal
5. RU обособленный aреaл; дизьюнктный aреaл
6. HU diszjunkt, elkülönített, leválasztott, megszakított terület
 

areal geographic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT area geographica
2. FR aire de distribution
3. EN Geographic distribution
4. DE geographisches Verbreitungsgebiet
5. RU rеоrрaфический aреaл
6. HU földrajzi elterjedés, elterjedési terület
 

areal; regiune; teritoriu; spațiu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT area; districtus; regio; territorium
2. FR région; territoire; aire
3. EN boundary; district; area; territory; space
4. DE Areal; Gebiet; Grund; Boden; Fläche; Bezirk
5. RU облaсть; aреaл; учaсток; площaдкa
6. HU terület, régió, kerület
 

alopatric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allopatrique)

1. (despre specii, populații) cu areal distinct.
 

AREO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. aréo-, cf. lat. area „loc neted, arie de treierat”)

1. „suprafață, areal”.
 

areologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aréologie)

1. studiu al repartizării ariilor dialectale pe un anumit teritoriu.
2. disciplină care studiază arealul de răspândire a speciilor vegetale.
 

arie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. area)

1. (mat.) întindere, mărime a unei suprafețe limitate.
2. zonă de răspândire a unui fenomen.
3. areal
4. teritoriu în care se vorbește o anumită limbă, un dialect etc.
 

barocorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. barochorie)

1. (bot.) însămânțare pe arealul propriu, datorită greutății fructelor și semințelor.
2. (bot.) metodă de dispersie a semințelor, polenului, sporilor etc. prin gravitație, prin cădere.
 

bavardaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bavardage)

1. hiperactivitate verbală, lipsită de consistență în ce privește conținutul de idei și informații; flecăreală.