concurențial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. concurrentiel)

1. care admite sau implică concurență; unde domnește concurența.
2. care este capabil să susțină concurența, competitiv.
3. referitor la concurență, la lupta pentru interese între indivizi, grupuri.

junglă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jungle)

1. pădure deasă, cu vegetație luxuriantă, greu de străbătut, specifică zonelor (sub)tropicale.
2. (fig.) societate umană în care domnește legea celui mai tare.
3. legea ~ei = dominarea violenței, a forței brutale în raporturile dintre oameni.

topic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n., III. s.f.  
Etimologie: (fr. topique; germ. topisch, II. Topik)

1. I. referitor la topică; referitor la un loc sau areal; local.
2. (despre nume) care denumește locuri, localități.
3. care se aplică local, extern, pe porțiunile inflamate.
4. se referă la un medicament care acționează asupra unui punct determinat al corpului.
5. (antic.) (despre o zeitate) care domnește peste un loc și îl protejează.
6. (înv.) care este raportat direct la subiect, la problemă; care este semnificativ.
7. II. medicament care modifică local pielea sau mucoasele pe care se aplică.
8. (lingvistică) subiect al discursului definit ca „cel despre care se spune ceva”.
9. III. (în retorica antică) studiul procedeelor și al mijloacelor de argumentare generale, comune pentru expunerea unei teme.
10. ordinea cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază; parte a sintaxei sau a stilisticii care studiază această ordine.

casernă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. caserne)

1. clădire destinată cazării trupelor.
2. mulțimea soldaților adăpostiți într-o astfel de clădire.
3. (fam.) clădire mare, neplăcută; unitate în care domnește o disciplină severă.
4. (sinon.) cazarmă.

tranchilitate

Parte de vorbire:  s.f. (franțuzism)  
Etimologie: (fr. tranquillité)

1. calm care domnește într-un loc, la un moment dat; stare de liniște.
2. starea unui individ care nu este îngrijorat.

fraternel, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fraternel)

1. legat de frate sau de frați; fratern, frățesc.
2. referitor la legăturile de afecțiune dintre frați și surori.
3. care are un comportament asemănător cu cel care domnește între frați.
4. care exprimă afecțiune, prietenie.