Dictionar

 

astrologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. astrologique, lat. astrologicus)

1. referitor la astrologie.
2. literatură = literatură cu caracter divinatoriu, întemeiată pe credința în influența aștrilor asupra destinului.
 

astrologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astrologie, lat., gr. astrologia)

1. pseudoștiință care pretinde poate prezice destinul și caracterul omului după poziția și mișcarea aștrilor.
 

arcan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arcane, lat. arcanum)

1. (pl.) taină, secret, mister.
2. loc tainic, misterios.
3. nume dat ciclurilor astrologice de proveniență egipteană.
 
 

astrologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. astrologique, lat. astrologicus)

1. referitor la astrologie.
2. literatură = literatură cu caracter divinatoriu, întemeiată pe credința în influența aștrilor asupra destinului.
 

benefic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bénéfique, lat. beneficus)

1. care oferă un avantaj material sau moral.
2. care face bine, care are o influență favorabilă.
3. favorabil (în sens astrologic).
4. (antonime) calamitos, malefic, nefast.
 

cosmogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cosmogramme)

1. hartă a poziției aștrilor pe bolta cerească, în funcție de care astrologii întocmesc horoscopul.
 

genetliac, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. généthliaque, gr. genethliakos)

1. care întocmea horoscopul după poziția aștrilor la nașterea cuiva.
2. făcut după reguli astrologice.