OK
X
autobiciui
Parte de vorbire:
vb. refl.
Etimologie: (auto- + biciui)
1.
a
se
biciui
singur.
2.
(fig.)
a
se
autocritica
într-un
mod
excesiv;
a
se
autoflagela.
autoflagelare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (autoflagela)
1.
acțiunea
de
a
se
autoflagela;
autoflagelație.
2.
obținerea
excitației
(satisfacției)
sexuale
prin
biciuirea
propriului
corp.
cravașa
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. cravacher)
1.
a
biciui,
a
lovi
un
cal
cu
biciușca,
de
obicei
pentru
a-l
face
să
meargă
mai
repede.
2.
a
lovi
pe
cineva
cu
o
biciușcă
sau
un
obiect
asemănător.
flagela
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. flageller, lat. flagellare)
1.
a
biciui
(în
public).
2.
(fig.)
a
ataca
prin
vorbă,
prin
scris;
a
veșteji,
a
înfiera.
flagelator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. flagellateur)
1.
care
flagelează,
care
administrează
o
flagelație;
care
biciuiește.
flagelație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. flagellation, lat. flagellatio)
1.
acțiunea
de
a
biciui
sau
de
a
fi
biciuit
ca
pedeapsă
sau
penitență;
flagelare.
2.
(prin
metonimie)
pictură
reprezentând
flagelarea
lui
Hristos.
3.
perversiune
sexuală
care
constă
în
practicarea
biciuirii
pentru
a
obține
satisfacție
sexuală;
flagelantism.
4.
masaj
prin
loviri
scurte
cu
degetele
sau
cu
palete.
5.
(fig.)
mustrare
aspră.
lorar
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (lat. lorarius, fr. loraire)
1.
(antichitate)
cel
însărcinat
cu
biciuirea
sclavilor
condamnați.
2.
(antichitate)
sclav
însărcinat
cu
pedepsirea
altora,
folosind
un
bici
sau
o
curea
de
piele.