Dictionar

controversa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. controverser)

1. a discuta în contradictoriu.
 

controversă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. controverse)

1. discuție în contradictoriu asupra unei chestiuni; polemică, dispută.
2. (fam.) discuție aprinsă.
 

controversabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. controversable)

1. care poate fi controversat.
 

controversabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. controversable)

1. care poate fi controversat.
 

discusiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. discussion, lat. discussio)

1. dezbatere contradictorie, controversă; ceartă; contestație.
 

discusiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. discussif)

1. care ține de o controversă.
2. (med.) care înlătură, rezolvă acumularea de fluide.
 

dispută

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dispute)

1. dezbatere, discuție aprinsă, controversă (cu privire la un subiect, la o temă); (p. ext.) diferend, ceartă.
2. competiție (sportivă).
 

eristic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. éristique, gr. eristikos)

1. I. referitor la eristică.
2. referitor la controversă.
3. școală ~ă = nume dat școlii filozofice din Megara (Grecia antică), datorită înclinării ei spre controverse.
4. II. adept al eristicii.
5. filosof aparținând școlii din Megara.
 

rix

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. rixe)

1. ceartă violentă între două sau mai multe persoane, adesea însoțită de bătaie și de injurii; încăierare.
2. dispută, controversă.
3. (var.) rixă.