OK
X
diferend
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. différend)
1.
deosebire
de
păreri,
neînțelegere,
dezacord;
dispută.
amficționie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amphictyonie, gr. amphiltyones)
1.
uniune
de
triburi
sau
de
orașe-state,
creată
în
jurul
sanctuarului
unei
divinități,
în
Grecia
antică,
în
vederea
apărării
intereselor
comune
și
a
judecării
diferendelor
ivite
între
ele.
arbitra
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. arbitrer)
1.
a
soluționa
un
diferend
ca
arbitru.
2.
a
conduce
desfășurarea
regulamentară
a
unei
competiții
sportive.
arbitraj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. arbitrage)
1.
soluționare
a
unui
diferend
de
către
o
persoană
sau
o
instituție
autorizată.
2.
~
de
stat
=
organ
de
stat
care
rezolvă
anumite
litigii
patrimoniale.
3.
conducere
a
unei
aplicații
tactice,
a
unei
competiții
sportive
de
către
un
arbitru.
4.
hotărâre
luată
de
un
arbitru.
5.
(fin.)
cumpărare
de
valută,
acțiuni,
rente,
argint,
aur
etc.
pentru
vânzare
pe
aceeași
piață
sau
pe
o
alta.
arbitru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. arbitre, lat. arbiter)
1.
persoană,
instituție
care
are
sarcina
de
a
soluționa
un
diferend,
un
litigiu.
2.
cel
care
arbitrează
o
aplicație
tactică,
o
competiție
sportivă.
concilia
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. concilier, lat. conciliare)
1.
a
soluționa
un
diferend
pe
cale
amicală;
a
pune
de
acord.
2.
(jur.)
a
încerca
aplanarea
sau
evitarea
unui
litigiu
prin
împăcarea
părților.
conflict
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. conflictus, fr. conflit)
1.
neînțelegere,
ciocnire
de
interese,
dezacord;
diferend.
2.
~
armat
=
război.
3.
(fil.)
treaptă
acută
în
evoluția
contradicțiilor
antagoniste.
4.
ciocnire
între
ideile,
interesele
sau
pasiunile
diferitelor
personaje
dintr-o
operă
literară,
care
determină
desfășurarea
acțiunii.