Dictionar

atroce

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (fr., it. atroce, lat. atrox)

1. de o cruzime care stârnește groază sau dezaprobare; sângeros, cumplit, fioros.
2. foarte greu de suportat din cauza violenței sale; abominabil.
3. care este foarte greu de suportat; insuportabil.
 

atrocitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atrocité, lat. atrocitas)

1. însușirea de a fi atroce; cruzime; grozăvie.
 

barbarie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbarie, lat. barbaria)

1. stadiu de civilizație înapoiată în care se află un popor, un grup, un om.
2. lipsă de respect pentru cultură și civilizație; faptă, atitudine în care se reflectă o asemenea concepție; sălbăticie, cruzime, neomenie.
 

canibalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cannibalisme)

1. practica de a consuma, total sau parțial, un individ din propria specie; atunci când se referă la consumul de carne umană de către oameni se numește și antropofagie.
2. (fig.) lipsă de omenie; sete de sânge; cruzime, sălbăticie.
 

ferocitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. férocité, lat. ferocitas)

1. caracterul a ceea ce este feroce; cruzime, sălbăticie.
2. faptă crudă, sălbatică, violentă.
3. (antonim) blândețe.
 

inchiziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. inquisition, lat. inquisitio)

1. instituție ecleziastică cu prerogative judiciare și penale, vestită prin sentințele sale de o mare cruzime, instituită de biserica romano-catolică pentru lupta împotriva ereticilor.
2. (fig.) anchetă arbitrară, severă.