acefalostom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acephalostomus)

1. monstru care prezintă acefalostomie.

antibiotic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. antibiotique)

1. I. care împiedică dezvoltarea diverșilor microbi sau îi distruge; (biol.) care inhibă activitatea unor specii.
2. II. substanță organică produsă de unele microorganisme, care împiedică dezvoltarea anumitor microbi.
3. substanță produsă de organisme vegetale sau animale, sau reprodusă prin sinteză, și care, la doze foarte mici, are proprietatea de a inhiba creșterea sau chiar distrugerea bacteriilor și microorganismelor.
4. ~e beta-lactamice (sau beta-lactamine) = clasă de antibiotice care conțin un nucleu de beta-lactamă în molecula lor; în această categorie sunt incluse penicilinele, cefalosporinele, monobactamele și carbapenemele.

cefaloscopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. céphaloscopie)

1. (med.) examinare, după sistemul lui Gall, a capului pentru a deduce starea facultăților intelectuale.
2. (NOTĂ) examinarea capului cuprinde o parte descriptivă (cefaloscopie) și o parte metrică (cefalometrie).

craniografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. craniographie)

1. (med.) radiografie a craniului, realizată cu ajutorul unei substanțe de contrast; craniogramă.
2. (med.) radiografia craniului și mandibulei efectuată cu echipamente standard sau specializate, cum ar fi craniograful sau cefalostatul.

encefaloscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. encéphaloscope)

1. aparat folosit în encefaloscopie.

exomfal

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. exomphale)

1. (med.) hernie ombilicală congenitală; hernia ombilicală a nou-născutului.
2. (var.) (rar) exomfalos, (învechit) exomfală.