Dictionar

aciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acyclique)

1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
5. (antonim) ciclic.
 

aclamideu, -ee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achlamydé)

1. (despre flori) lipsit de înveliș floral.
 

acrescent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accrescent)

1. (despre flori) care continuă să crească și după înflorire.
 

acroblastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. acroblastic, lat. acroblasticus)

1. (despre muguri, flori) dezvoltat în vârful organului.
 

actinomorf, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actinomorphe)

1. (despre flori) cu simetrie radială; radial simetric.
2. în formă de raze.
3. polisimetric; cu simetrie multilaterală; divizibil în două sau mai multe planuri de simetrie.
 

alotrofic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allotrophique)

1. (biol.; despre organisme) care folosește substanțele organice sintetizate.
2. (despre flori) cu adaptare redusă pentru primirea insectelor.