compostieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (compost + -ieră)

1. platformă sau groapă în care se depozitează resturile organice în vederea preparării compostului.

fosă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fosse, it. fossa)

1. depresiune largă și puțin adâncă la suprafața unei structuri anatomice; cavitate.
2. ~ nazală = fiecare dintre cele două jumătăți ale cavității nazale.
3. depresiune alungită și adâncă, pe fundul oceanelor; groapă abisală, depresiune mai mult sau mai puțin largă și adâncă în sol.
4. loc rezervat orchestrei în sălile de teatru muzical.
5. bazin de colectare a dejecțiilor.

furnal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. fourneau)

1. cuptor înalt, în formă de turn, cu instalație pentru topirea minereurilor și extragerea metalelor.
2. încărcătură de exploziv introdusă într-o stâncă, într-un zid etc. care urmează să fie aruncat în aer.
3. groapă în urma exploziei în pământ a unei asemenea încărcături.

maelstrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. maelström)

1. vârtej marin foarte rapid, formând o groapă adâncă, cauzat de curenții de maree (într-un canal din insulele norvegiene Lofoten); vârtej, vâltoare.
2. (prin ext.) vârtej marin și fluvial foarte rapid.
3. (fig.) mișcare de agitație intensă care atrage într-un mod irezistibil.
4. (var.) merstrom, melstrom.

rivieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rivière)

1. curs de apă natural, mic, care se varsă într-un alt curs de apă.
2. vale uscată; ued.
3. obstacol reprezentat printr-o groapă de apă care trebuie sărită de un atlet sau de un cal de curse.
4. colan de diamante.

adâncitură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (adânci + -[i]tură)

1. parte adâncită, scobită a unei suprafețe; scufundătură, groapă mică.
2. (var. înv.) adâncătură.
3. (anton.) ridicătură.