Dictionar

chietiv

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Quietiv, cf. lat. quietus, liniştit)

1. ceva care liniștește; calmant, mângâiere.
2. (var.) quietiv, cvietiv.
 
 
 

îmblânzeală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (îmblânzi + -eală)

1. (înv.) mângâiere.
2. îmblânzire.
 

giugiuleală

Parte de vorbire:  s.f. (fam.)  
Etimologie: (giugiuli + -eală)

1. faptul de a (se) giugiuli; giugiulire, mângâiere, dezmierdare.
 

giugiulitură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (giugiuli + -tură)

1. faptul de a (se) giugiuli; giugiuleală, mângâiere, dezmierdare.