Dictionar

sumar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. summarium, după fr. sommaire)

1. adj. redat în puține cuvinte; pe scurt, succint.
2. expeditiv, făcut în fugă, superficial, fără respectarea formelor obișnuite.
3. (despre îmbrăcăminte) redus la strictul necesar.
4. s. n. cuprins, tablă de materii.
5. rezumat (al unei lucrări, dezbateri etc.).
 

sumare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (suma)

1. acțiunea de a suma și rezultatul ei.
2. operație aritmetică care constă în totalizarea mai multor numere într-unul singur; adunare.
3. (prin ext.) calculare a limitei unei serii convergente si: compunere.
 

sumariza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (sumar + -iza, cf. engl. summarize)

1. a pregăti un sumar al (ceva).
 

aforistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aphoristique)

1. care are forma sau caracterul unui aforism, care enunță o maximă sumară a înțelepciunii.
2. care se referă la sau care conține aforisme, maxime sau sentințe; gnomic.
 

amplexiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amplexion, lat. amplexio)

1. îmbrățișare (amoroasă), cuprindere; tratare sumară.
 

anteproiect

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. avant-projet)

1. proiect sumar conținând elementele esențiale, caracteristice ale unei lucrări.
 

astroscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astroscope)

1. telescop astronomic pentru examinarea sumară a bolții cerești.
 

autofagie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autophagie)

1. consumare a propriilor țesuturi de către un organism supus inaniției.
 

breviar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bréviaire, lat. breviarium)

1. expunere sumară a unor principii sau probleme privitoare la un anumit domeniu.
2. sumar, cuprins.
3. carte de rugăciuni zilnice ale ritualului în biserica romano-catolică.