refugiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. refuge, lat. refugium)

1. faptul de a se refugia; timpul petrecut ca refugiat.
2. loc de scăpare, de adăpost în fața unei primejdii; azil.
3. (fig.) consolare, mângâiere.
4. loc izolat, liniștit, în care se retrage cineva.
5. teritoriu protejat temporar pentru ocrotirea unor specii de animale, păsări sau plante în anumite perioade ale anului.
6. loc special amenajat în mijlocul unei străzi pentru a feri pe cetățeni de circulația mașinilor.
7. construcție pe munte, mobilată sumar, destinată să găzduiască pe alpiniști în cursul unei ascensiuni.

azil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asila, lat. asylum)

1. instituție cu caracter filantropic pentru copii, bătrâni, invalizi.
2. loc de refugiu inviolabil; adăpost.
3. drept de ~ = drept de inviolabilitate acordat de către un stat unei persoane străine persecutate în țara sa din motive politice.

boxă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. box)

1. compartiment în interiorul unei construcții, al unui local, al unei încăperi.
2. parte dintr-o sală de tribunal, în care iau loc acuzații în cursul proceselor.
3. despărțitură într-un grajd.
4. compartiment la malul unei ape pentru parcarea ambarcațiilor cu motor.
5. loc de refugiu pe marginea pistei de curse automobilistice pentru repararea rapidă a mașinilor.
6. ladă care servește la încărcarea-descărcarea animalelor pe o navă.
7. incintă acustică.

catacombă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catacombe, it. catacomba)

1. galarie subterană care servea primilor creștini ca loc de refugiu, de cult și de înmormântare; (p. ext.) galerie subterană (lungă și îngustă).

escapism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. escapism, fr. escapisme)

1. tendință de a cultiva evadarea din realitatea vieții sociale, de a căuta refugiu în atemporabilitate.
2. (prin ext.) evitarea conflictelor, fuga din fața obstacolelor.

pastilă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pastille, germ. Pastille)

1. preparat farmaceutic sau alimentar de forma unei tablete sau bomboane rotunde.
2. piesă, disc mic, la unele mașini sau mecanisme.
3. corp în formă de disc sau de cilindru, de mici dimensiuni, prin turnare sau presare.
4. mic tub metalic, cu o compoziție trasoare, care se înșurubează în fundul proiectilelor (perforante), pentru marcarea traiectoriei și pentru incendierea carburanților inamicului.
5. (inform.) substrat semiconductor pe care este fabricat un circuit integral; microcircuit.
6. refugiu în mijlocul unei piețe, al unei intersecții largi etc.

recurs

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours)

1. (jur.) cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare casarea hotărârii unei instanțe inferioare.
2. recurgere (la ajutor, la asistență).
3. a avea ~ la = a avea acces la...
4. sprijin, ajutor; refugiu.