OK
X
melancolic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. mélancolique)
1.
(și
adv.)
stăpânit
de
melancolie;
deprimat.
2.
care
exprimă
melancolie;
trist,
posomorât.
3.
care
suferă
de
melancolie
(2).
biguină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (sp., fr. biguine)
1.
dans
popular
din
Antile,
cu
tempo
lent
și
cu
caracter
melancolic;
melodia
corespunzătoare.
2.
dans
originar
din
Ins.
Martinica,
în
tempo
rapid,
cu
un
ritm
și
acompaniament
caracteristice.
elegiac, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. élégiaque, lat. elegiacus)
1.
cu
caracter
de
elegie;
elegic.
2.
distih
~
=
distih
folosit
în
elegii.
3.
(despre
poeți)
care
compune
elegii,
opere
cu
caracter
de
elegie.
4.
trist,
jalnic,
melancolic,
nostalgic.
elegie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. élégie, lat. elegia, gr. elegeia)
1.
poezie
lirică
în
care
domină
sentimentul
de
melancolie;
(p.
ext.)
plângere,
geluire.
2.
piesă
vocală
sau
instrumentală
cu
caracter
melancolic,
trist,
nostalgic.
melancoliza
Parte de vorbire:
vb. refl.
Etimologie: (fr. mélancoliser)
1.
a
se
abandona
melancoliei
și
a
se
bucura
de
ea;
a
se
lăsa
cuprins
de
melancolie;
a
deveni
melancolic.
nocturn, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. nocturne, lat. nocturnus)
1.
adj.
care
se
face,
se
petrece
noaptea.
2.
(despre
păsări,
animale)
de
noapte.
3.
(despre
flori)
care
nu
se
deschide
decât
noaptea.
4.
s.
f.
compoziție
muzicală
cu
caracter
liric,
melancolic,
meditativ,
frecventă
în
sec.
XVIII
și
XIX.
5.
în
~
=
(cu
privire
la
desfășurarea
competițiilor
sportive)
în
timpul
nopții.
nostalgic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. nostalgique)
1.
plin
de
nostalgie,
care
predispune
la
nostalgie.
2.
copleșit
de
un
sentiment
de
nostalgie.
3.
care
simte
tristețe
cauzată
de
dorul
de
țară,
de
regretul
pentru
trecut
etc.
4.
melancolic,
trist.