Dictionar

 

disputa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. disputer, lat. disputare)

1. tr. a fi în luptă, a lupta pentru ceva; a rivaliza.
2. intr. a susține o dispută; a discuta în contradictoriu.
3. refl. (despre competiții sportive) a avea loc, a se desfășura.
 

echipier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr équipier)

1. membru al unei echipe (sportive).
 

fault

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. fault)

1. (în unele jocuri sportive) infracțiune constând în împiedicarea adversarului de a acționa în câmpul de joc.
 

indoor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. indoor)

1. (despre competiții sportive) care se desfășoară în sală, pe teren acoperit.