Dictionar

reflexie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réflexion, lat. reflexio, germ. Reflexion)

1. răsfrângere a unui fascicul de radiații atunci când acesta întâlnește o suprafață lucioasă sau dură.
 

areflexie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aréflexie)

1. absență a reflexelor care poate fi totală sau parțială, congenitală sau dobândită.
 

hiperreflexie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hyperréflexie)

1. (med.) reflex corporal exagerat sau hiperactiv; hiperreflectivitate.
2. (antonime) hiporeflexie, hiporeflectivitate.
 

hiporeflexie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hyporéflexie)

1. (med.) reflex corporal diminuat ca răspuns la un stimul; hiporeflectivitate.
2. (antonime) hiperreflexie, hiperreflectivitate.
 

catadioptric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. catadioptrique)

1. (despre un sistem optic) care presupune refracție și reflexie în același timp.
2. (sistem) care include atât oglinzi, cât și lentile.
 

catoptric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. catoptrique)

1. adj. referitor la catoptrică.
2. s. f. capitol al opticii care studiază fenomenele de reflexie a luminii.
 

ecometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. échométrie)

1. arta de a construi clădiri, nave, calculând reflexia sunetelor.
2. măsurare a nivelului de lichid în găurile de sondă, pe baza reflexiei undelor sonore.
 

ecotomografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. échotomographie)

1. metodă de exploatare medicală, pe principiul reflexiei ecoului produs de un ultrasunet care întâlnește un obstacol, putând diferenția astfel structurile de consistență dintr-un organ.
 

epidiaproiector

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épidiaproiecteur)

1. aparat care permite proiecția atât prin transparență, cât și prin reflexie.
 

epiproiecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épiprojection)

1. proiecție prin reflexie a unor imagini, fotografii, scheme etc. existente pe un suport opac.