OK
X
afonizare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (afoniza)
1.
pierdere
a
vibrațiilor
glotale
la
sunetele
sonore;
asurzire.
audiofrecvență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. audiofréquence)
1.
frecvență
a
oscilațiilor
sonore
percepute
de
auz.
bandă 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bande, germ. Band)
1.
fâșie
îngustă
și
lungă
cu
care
se
leagă,
se
înfășoară
ceva.
2.
parte
lungă
și
îngustă
a
unei
suprafețe.
3.
fir
de
circulație
pe
o
stradă
sau
șosea.
4.
(anat.)
fâșie
de
țesut
care
unește
două
organe.
5.
parte
a
cromozomului,
clar
diferențiată,
de
culoare
mai
închisă
sau
mai
deschisă.
6.
~
magnetică
=
fâșie
pentru
înregistrarea
magnetică
a
semnalelor
electrice;
~
de
magnetofon
=
fâșie
îngustă
de
material
flexibil,
cu
un
strat
fin
de
substanță
feromagnetică,
pentru
înregistrarea
și
reproducerea
sunetelor
cu
magnetofonul;
~
etalon
=
bandă
magnetică
cu
înregistrări
speciale
pentru
reglarea
sau
verificarea
parametrilor
unui
magnetofon
ori
magnetoscop;
~
rulantă
=
fâșie
îngustă,
continuă
(de
cauciuc)
care
servește
la
transportul
în
plan
orizontal
al
unor
materiale
sau
piese;
~
de
imagini
=
peliculă
cinematografică;
~
sonoră
=
peliculă
cinematografică
de
înregistrat
sunetul.
7.
(spațiu
neimprimat)
între
două
sau
mai
multe
mărci
poștale;
ștraif.
8.
margine
elastică
de
la
masa
de
biliard.
9.
(herald.)
figură
diagonală
care
reunește
unghiul
drept
de
sus
al
unui
scut
cu
unghiul
stâng
de
jos.
10.
în
~
=
(despre
figuri)
așezat
în
diagonala
scutului.
11.
grup
de
frecvențe
învecinate
sau
apropiate
care
fac
parte
din
spectrul
unei
radiații
sonore
sau
electromagnetice.
12.
înclinare
a
unei
nave
pe
un
bord
sub
efectul
vântului
sau
când
încărcătura
este
greșit
repartizată.
canal
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. canal, lat. canalis)
1.
albie
artificială
(râu,
fluviu)
destinată
navigației,
irigării
unei
regiuni
etc.
2.
braț
de
mare
între
două
țărmuri
apropiate.
3.
arteră
de
circulație
pe
apă.
4.
conductă
prin
care
se
transportă
apă
sau
alte
lichide.
5.
formație
anatomică
tubulară.
6.
~
rahidian
=
canalul
din
vertebre
care
conține
măduva
spinării.
7.
(bot.)
cavitate
cilindrică
drept
conduct
sau
receptacul.
8.
mijloc
de
transmisiune
unilaterală
a
programelor
sonore
sau
vizuale
destinate
difuzării
publice
(în
televiziune).
9.
cale
de
acces
a
informațiilor
într-un
sistem
electronic
de
calcul.
cornet
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cornet)
1.
bucată
de
hârtie
răsucită
în
formă
de
pâlnie,
în
care
se
împachetează
bomboane,
semințe
etc.
2.
~
acustic
=
dispozitiv
în
formă
de
pâlnie
care
amplifică
vibrațiile
sonore,
folosit
de
persoane
ce
au
auzul
slab;
~
cu
piston
=
instrument
de
suflat
din
alamă,
asemănător
trompetei,
dar
cu
diapazon
mai
acut,
cu
pistoane
în
loc
de
ventile,
folosit
în
orchestre
de
muzică
ușoară
și
de
jaz.
3.
~
nazal
=
fiecare
dintre
cele
șase
lame
osoase
de
forma
unui
cornet
(1),
situate
câte
trei
în
fiecare
nară.
4.
(geol.)
martor
de
eroziune
aproape
conic,
deasupra
unei
suprafețe
de
eroziune
netede
sau
puțin
ondulate.
cuadrofonie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. quadrophonie)
1.
tehnică
de
captare
și
redare
a
sunetului
care
folosește
patru
canale
independente
și
permite
reproducerea
muzicii
și
a
efectelor
sonore
cu
o
impresie
accentuată
de
spațiu;
cvadrifonie,
tetrafonie.
2.
(var.)
quadrofonie.