Dictionar

stigmat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. stigmate, lat. stigma)

1. urmă lăsată de o rană, de o plagă; cicatrice.
2. urmă lăsată de fierul roșu cu care se înfierau sclavii, delincvenții etc.
3. (fig.) urmă, semn dezonorant, rușinos, care nu se șterge.
4. (bot.) partea terminală a stilului, pe care se depune polenul; stigmă.
5. fiecare dintre deschiderile traheelor la arahnide, insecte etc., pe părțile laterale ale corpului; stigmă.
 

anastigmat

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. anastigmate)

1. I. califică un sistem optic care nu prezintă defectul de astigmatism; anastigmatic.
2. II. obiectiv fotografic anastigmatic.
 

STIGMATI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. stigma, -atis „urmă, pată”)

1. „stigmat”.
 

STIGMATI-, STIGMATO-, -stigmă

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. stigmati-, stigmato-, -stigma, cf. lat. stigma, -atis)

1. „stigmat”.
 

stigmatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. stigmatique)

1. referitor la stigmat (3).
2. (despre un sistem optic) care prezintă stigmatism.
 

stigmatifer

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. stigmatifère)

1. (botanică) care poartă stigmate.
 

stigmatiform

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. stigmatiforme)

1. în formă de stigmat.
2. (entomologie) care arată ca un stigmat.
 

ametrop, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. amétrope)

1. I. (med.) care prezintă o anomalie a refracției oculare (ca în cazul miopiei sau hipermetropiei).
2. (med.) care suferă de una dintre afecțiunile oculare definite de ametropie (miopie, hipermetropie, astigmatism).
3. II. persoană care suferă de ametropie.
 

anastigmat

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. anastigmate)

1. I. califică un sistem optic care nu prezintă defectul de astigmatism; anastigmatic.
2. II. obiectiv fotografic anastigmatic.
 

anastigmatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anastigmatique)

1. (despre sisteme optice) construit din sticle speciale, care corectează toate aberațiile și dă o imagine clară: anastigmat.
 

anastigmatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anastigmatisme)

1. calitate a unui sistem anastigmatic.
 

androdinamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. androdynamie)

1. însușire a florilor hermafrodite cu stamine bine dezvoltate, dar cu stigmat redus.
 

astigmat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. astigmate, germ. Astigmat)

1. adj., s. m. f. astigmatic (II).
2. adj., s. n. (sistem optic) astigmatic.