Dictionar

favisă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. favissae)

1. (ant.) pivniță în apropierea templelor, în care se păstrau obiectele sacre.
 

visat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (visa)

1. care apare în timpul visului; văzut în vis.
2. care este plăsmuit de imaginație; (înv.) visăros.
3. care este dorit cu ardoare; râvnit.
 

aerian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérien)

1. aflat în aer sau care conține aer.
2. produs în aer.
3. referitor la aviație.
4. linie ~ă = traseu aeronautic; alarmă ~ă = alarmă prin care se anunță un atac aerian.
5. (fig.) diafan, transparent; vaporos.
6. (fam.) distrat, visător.
 

bovarism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bovarysme)

1. stare de insatisfacție și autoiluzionare a unei persoane ce se crede altfel decât este și imită felul de a se comporta al altora.
2. tendință de a visa cu ochii deschiși în care visătorul își imaginează că este un erou sau o eroină într-o poveste de dragoste, ignorând în același timp realitățile de zi cu zi ale situației (eponimul Doamna Bovary este un exemplu în acest sens).
 

cogitabund, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. cogitabondo, lat. cogitabundus)

1. care este gânditor, cufundat în reflecțiile sale; visător, meditabund.
 

contemplativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. contemplatif, lat. contemplativus)

1. care contemplă, înclinat spre visare; meditativ, visător.
2. care se limitează să contemple, fără vreun scop practic.
 

contemplație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. contemplation, lat. contemplatio)

1. actul de a contempla, de a observa cu atenție; contemplare.
2. stare de fericire, detașare de realitate, visare.
3. concentrarea minții asupra subiectelor intelectuale sau religioase; meditație.
 

fantast, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. Phantast)

1. om cu idei fantastice, visător, original, fantezist.