acreditat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (acredita)

1. (și s.) împuternicit ca reprezentant diplomatic.

administrator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. administrateur, lat. administrator)

1. conducător al unui serviciu de administrație; intendent.
2. ~ delegat = persoană împuternicită de consiliul de administrație al unei societăți să conducă societatea.

andosa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. endosser)

1. a indica în scris pe dosul unui cec, al unei polițe etc. numele împuternicitului care poate încasa contravaloarea.

comisar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. commissaire, rus. komissar)

1. persoană însărcinată cu funcții speciale și temporare.
2. persoană care verifică dacă un eveniment sportiv se desfăsoară conform regulamentului.
3. ofițer de poliție, șef al unui comisariat sau al unui birou de poliție.
4. delegat, împuternicit (într-o funcție, într-un rang).
5. reprezentant diplomatic cu rang de ambasator.
6. membru al unei comisii internaționale cu caracter tehnic.
7. (în fosta U.R.S.S., până în 1946) persoană împuternicită de guvern cu îndeplinirea unei munci politice; membru al guvernului.
8. comandant al unui comisariat militar.
9. ~ de bord = responsabil, la bordul unui pachebot, de servicii pentru pasageri, de realimentare etc.

cvorum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. quorum)

1. număr minim de participanți pentru ca o adunare să se poată considera împuternicită a adopta o hotărâre.

delegat, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. délégué, lat. delegatus)

1. cel împuternicit cu o delegație.
2. reprezentant al unei organizații politice sau obștești, al unui stat la o conferință, la un congres etc.