OK
X
eternitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. éternité, lat. aeternitas)
1.
faptul,
însușirea
de
a
fi
etern;
veșnicie.
in aeternum
Parte de vorbire:
loc. adv.
Etimologie: (lat. in aeternum)
1.
pentru
eternitate,
pentru
totdeauna.
origenism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. origenisme)
1.
doctrina
lui
Origene
care,
susținând
că
Fiul
este
subordonat
Tatălui,
iar
Duhul
Sfânt
Fiului,
nega
caracterul
etern
al
pedepselor
de
după
moarte
și
admitea
eternitatea
materiei
și
preexistența
sufletului
față
de
trup.
veac
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (sl. věkŭ)
1.
interval
de
timp
de
o
sută
de
ani
(socotit
de
obicei
de
la
unitate
până
la
completarea
unei
sute);
secol,
(înv.)
secul.
2.
interval
lung
de
timp;
interval
de
timp
socotit,
în
mod
subiectiv,
drept
mare.
3.
(la
pl.;
în
forma
veci)
veșnicie,
eternitate.
4.
(pop.
și
fam.)
viață,
existență,
trai.
5.
(reg.)
mers
al
vremii,
stare
meteorologică.
6.
~ul
de
mijloc
=
evul
mediu;
~
de
aur
=
perioadă
istorică
de
înflorire
a
vieții
materiale
și
culturale.
7.
(expr.)
a-și
face
(sau
a-și
duce,
a-și
trece,
a-și
petrece)
~ul
=
a
trăi
(într-un
anumit
fel).
8.
(loc.
adj.
și
adv.)
din
~
sau
de
~uri
=
(care
există,
s-a
întâmplat
etc.)
de
foarte
multă
vreme,
din
moși-strămoși.
9.
(loc.
adj.)
de
veci
=
etern,
veșnic.
10.
(loc.
adv.)
în
veci
sau
(în)
~
de
~
etc.
=
pururea,
întotdeauna,
mereu;
(în
construcții
negative)
niciodată,
nicicând;
pe
veci
=
pentru
totdeauna.
vecuire
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (vb. vecui)
1.
(bis.)
existența
(veșnică)
de
după
moarte;
eternitate,
vecie.
2.
(var.)
văcuire.
eternamente
Parte de vorbire:
adv. (învechit)
Etimologie: (cf. lat. eternamente, it. eternamente)
1.
pentru
eternitate,
pentru
totdeauna;
veșnic.