OK
X
acefalostom
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. acephalostomus)
1.
monstru
care
prezintă
acefalostomie.
antibiotic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. antibiotique)
1.
I.
care
împiedică
dezvoltarea
diverșilor
microbi
sau
îi
distruge;
(biol.)
care
inhibă
activitatea
unor
specii.
2.
II.
substanță
organică
produsă
de
unele
microorganisme,
care
împiedică
dezvoltarea
anumitor
microbi.
3.
substanță
produsă
de
organisme
vegetale
sau
animale,
sau
reprodusă
prin
sinteză,
și
care,
la
doze
foarte
mici,
are
proprietatea
de
a
inhiba
creșterea
sau
chiar
distrugerea
bacteriilor
și
microorganismelor.
4.
~e
beta-lactamice
(sau
beta-lactamine)
=
clasă
de
antibiotice
care
conțin
un
nucleu
de
beta-lactamă
în
molecula
lor;
în
această
categorie
sunt
incluse
penicilinele,
cefalosporinele,
monobactamele
și
carbapenemele.
cefaloscopie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. céphaloscopie)
1.
(med.)
examinare,
după
sistemul
lui
Gall,
a
capului
pentru
a
deduce
starea
facultăților
intelectuale.
2.
(NOTĂ)
examinarea
capului
cuprinde
o
parte
descriptivă
(cefaloscopie)
și
o
parte
metrică
(cefalometrie).
craniografie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. craniographie)
1.
(med.)
radiografie
a
craniului,
realizată
cu
ajutorul
unei
substanțe
de
contrast;
craniogramă.
2.
(med.)
radiografia
craniului
și
mandibulei
efectuată
cu
echipamente
standard
sau
specializate,
cum
ar
fi
craniograful
sau
cefalostatul.
encefaloscop
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. encéphaloscope)
1.
aparat
folosit
în
encefaloscopie.
exomfal
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. exomphale)
1.
(med.)
hernie
ombilicală
congenitală;
hernia
ombilicală
a
nou-născutului.
2.
(var.)
(rar)
exomfalos,
(învechit)
exomfală.