furnal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. fourneau)

1. cuptor înalt, în formă de turn, cu instalație pentru topirea minereurilor și extragerea metalelor.
2. încărcătură de exploziv introdusă într-o stâncă, într-un zid etc. care urmează să fie aruncat în aer.
3. groapă în urma exploziei în pământ a unei asemenea încărcături.

furnalist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. fournaliste)

1. muncitor care se ocupă de funcționarea unui cuptor industrial sau furnal.

cauper

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. cowper)

1. instalație pentru preîncălzirea aerului la furnale cu ajutorul gazelor de ardere.

creuzet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. creuset)

1. vas rezistent la căldură, pentru reacții chimice la temperaturi înalte.
2. recipient dintr-un material refractar în industrie la topirea și elaborarea metalelor, aliajelor, sticlei etc.
3. partea de jos a unui furnal, unde se colectează, în procesul metalurgic, produsele de topire.
4. (fig.) loc unde se amestecă diverse influențe, lucruri etc.

cuvă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cuve)

1. recipient de forme și dimensiuni variate, în operații tehnice sau de laborator.
2. partea superioară a unui furnal.
3. șant de fier sau de beton în care se instalau piesele de artilerie.

etalaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. étalage)

1. etalare.
2. expoziție de mărfuri; vitrină; marfa expusă.
3. (tehn.) partea inferioară a cuvei unui furnal.
4. (fig.) expunere ostentativă, paradă.

furnalist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. fournaliste)

1. muncitor care se ocupă de funcționarea unui cuptor industrial sau furnal.

reșarja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. recharger)

1. a încărca un furnal cu o nouă șarjă.