Dictionar

gestiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gestion, lat. gestio)

1. administrare a valorilor materiale și bănești ale unei întreprinderi, instituții etc.
2. totalitatea operațiilor de administrare a unor asemenea valori.
3. totalitatea bunurilor încredințate cuiva spre administrare.
 

autogestiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autogestion, it. autogestione)

1. gestiune sau administrare proprie.
 

cogestiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cogestion)

1. gestiune ținută în comun de mai multe persoane.
 

telegestiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. télégestion)

1. (inform.) mod de tratare a informațiilor la distanță printr-un sistem de teleinformatică.
 

antieconomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiéconomique)

1. care exercită o proastă gestiune economică.
 

autogestionar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autogestionnaire)

1. cu gestiune sau administrare proprie.
 

autogestiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autogestion, it. autogestione)

1. gestiune sau administrare proprie.
 

cenzor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. censor, fr. censeur)

1. magistrat în vechea Romă care efectua recensământul cetățenilor și al averilor acestora și supraveghea moravurile.
2. persoană care are sarcina de a cenzura tipăriturile, publicațiile, corespondența.
3. cel care verifică gestiunea unei întreprinderi, bănci, societăți etc.
 

cogestiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cogestion)

1. gestiune ținută în comun de mai multe persoane.
 

fermă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ferme)

1. unitate de producție vegetală și animală, de sine stătătoare, cu gestiune proprie și angajați permanenți.