OK
X
acordabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. accordable)
1.
care
poate
fi
în
concordanță
cu
altceva.
2.
(despre
instrumente
muzicale)
care
poate
fi
acordat.
3.
(antonim)
inacordabil.
acordabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cf. fr. accordabilité)
1.
caracterul
a
ceea
ce
poate
fi
acordat.
acordabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. accordable)
1.
care
poate
fi
în
concordanță
cu
altceva.
2.
(despre
instrumente
muzicale)
care
poate
fi
acordat.
3.
(antonim)
inacordabil.
timpan 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. tympan, it. timpano)
1.
membrană
elastică
ce
separă
urechea
internă
de
conductul
auditiv
extern.
2.
perete
de
lemn
sau
de
beton
armat,
parțial
scufundat
sub
apă,
care
împiedică
pătrunderea
corpurilor
în
aducțiune,
în
camera
de
echilibru
etc.
3.
membrană
care
separă
două
camere
într-un
rezervor.
4.
instrument
muzical
de
percuție,
acordabil,
dintr-un
cazan
emisferic
de
aramă
acoperit
cu
o
membrană
de
piele
pusă
în
vibrație
prin
lovirea
cu
două
baghete
din
lemn.
5.
spațiu
triunghiular
între
cornișele
unui
fronton,
decorat
cu
sculpturi;
suprafața
între
orizontală
și
arcele
unei
bolți.
6.
(tehn.)
pinion
dințat.