OK
X
pinion
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. pignon)
1.
roată
dințată,
cu
diamentru
minim,
a
unui
angrenaj.
2.
perete
triunghiular
care
încheie
la
partea
superioară
zidul
unui
edificiu;
fronton.
bendix
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. bendix)
1.
(la
automobile,
avioane
etc.)
mecanism
care
permite
angrenarea
pinionului
demarorului
cu
coroana
dințată
de
pe
volantul
motorului.
brachetă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. braquet)
1.
raportul
de
multiplicare
dintre
pedalier
și
micul
pinion
al
unei
biciclete.
pas 2
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. pas)
1.
distanță
care
separă
două
spire
consecutive
ale
unei
elice
sau
două
filete
ale
unui
șurub,
măsurată
paralel
cu
axa
de
rotație.
2.
~
de
dințare
=
distanța
cuprinsă
între
planurile
mediane
a
doi
dinți
consecutivi
ai
unui
pinion
sau
ai
unei
roți
dințate.
3.
(inform.)
operație
unitară
într-o
rutină
de
calculator
sau
suboperație
în
executarea
unei
instrucțiuni.
4.
(mar.)
document
personal
cu
valabilitate
temporară
dat
persoanelor
pe
timpul
escalei;
permis
de
debarcare.
5.
~
genetic
=
distanță
creată
între
un
părinte
și
unul
dintre
copiii
lui,
astfel
încât
posibilitatea
acestuia
de
a
primi
o
genă
oarecare
se
înjumătățește
datorită
meiozei.
semicursieră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (semi- + cursieră)
1.
bicicletă
cu
pinion
pentru
schimbarea
vitezelor.
timpan 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. tympan, it. timpano)
1.
membrană
elastică
ce
separă
urechea
internă
de
conductul
auditiv
extern.
2.
perete
de
lemn
sau
de
beton
armat,
parțial
scufundat
sub
apă,
care
împiedică
pătrunderea
corpurilor
în
aducțiune,
în
camera
de
echilibru
etc.
3.
membrană
care
separă
două
camere
într-un
rezervor.
4.
instrument
muzical
de
percuție,
acordabil,
dintr-un
cazan
emisferic
de
aramă
acoperit
cu
o
membrană
de
piele
pusă
în
vibrație
prin
lovirea
cu
două
baghete
din
lemn.
5.
spațiu
triunghiular
între
cornișele
unui
fronton,
decorat
cu
sculpturi;
suprafața
între
orizontală
și
arcele
unei
bolți.
6.
(tehn.)
pinion
dințat.