OK
X
democratic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. démocratique)
1.
propriu
democrației;
bazat
pe
principiile
democrației;
democrat
(II).
democraticesc, -ească
Parte de vorbire:
adj. (învechit)
Etimologie: (democratic + -icesc)
1.
caracteristic
democrației;
bazat
pe
principiile
democrației;
care
aparține
democrației;
democratic.
2.
(var.)
democratecesc.
democraticește
Parte de vorbire:
adv. (învechit)
Etimologie: (democratic + -icește)
1.
în
mod
democratic,
respectând
cutumele
sau
principiile
democrației.
antidemocratic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. antidémocratique)
1.
care
se
opune
principiilor
sau
practicii
democrației;
opus
spiritului
democratic.
antidemocratism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (anti- + democratism)
1.
poziție
care
respinge
democrația
ca
fiind
cel
mai
potrivit
mod
de
a
lua
decizii
în
cadrul
unui
anumit
tip
de
organizare
socială;
caracter
antidemocratic.
autocratic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. autocratique)
1.
care
are
caracter
de
autocrație;
care
este
autoritar,
tiranic;
absolutist,
(înv.)
autocraticesc.
2.
(antonime)
constituțional,
democratic.
centralism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. centralisme)
1.
sistem
de
subordonare
administrativă,
economică
sau
politică
a
organelor
locale,
directivelor
sau
dispozițiilor
organelor
centrale.
2.
~
democratic
=
principiu
de
bază
al
organizării
și
activității
partidelor
comuniste
și
al
statelor
socialiste.
centrism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. centrisme, rus. ţentrizm)
1.
curent
politic
oportunist
și
conciliatorist
în
sânul
partidelor
social-democratice,
caracterizat
printr-o
poziție
de
mijloc,
situată
între
oportuniștii
fățiși
și
aripa
revoluționară
marxistă.
2.
tip
de
coaliție
politică
ce
grupează,
împotriva
partidelor
situate
la
extreme,
forțele
situate
la
centru.
demagog, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. démagogue)
1.
(în
Grecia
antică)
conducător
al
unei
grupări
democratice.
2.
cel
care
caută
să-și
creeze
popularitate
prin
discursuri
bombastice,
promisiuni
mincinoase
etc.