OK
X
destructor, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. destructeur, lat. destructor)
1.
(cel)
care
distruge;
distrugător.
2.
(înv.)
destructoriu.
constructor, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. constructeur, lat. constructor)
1.
(cel)
care
construiește,
care
știe
și
care
practică
arta
de
a
construi.
2.
(cel)
care
creează
un
mecanism
complex
și
funcțional.
3.
(antonim)
destructor.
destructor, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. destructeur, lat. destructor)
1.
(cel)
care
distruge;
distrugător.
2.
(înv.)
destructoriu.
invaziv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. invasive)
1.
cu
caracter
de
invazie;
care
are
legătură
cu
invazia.
2.
(despre
tratamente
sau
proceduri
medicale)
care
poate
afecta
organismul;
care
are
proprietatea
de
a
se
infiltra
și
de
a
distruge
țesutul
din
jur;
care
acționează
într-un
mod
violent
(și
oarecum
împotriva
naturii
organismului).
3.
(patologie)
care
se
poate
răspândi
în
organism.
4.
examen
~
=
examen
medical
care
necesită
o
rupere
mai
extinsă
a
pielii
decât
o
simplă
puncție
venoasă;
examen
medical
destructor,
care
necesită
o
operație.
5.
(anton.)
non-invaziv.
mana cepei
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
Peronospora
destructor
2.
FR
mildiou
de
l’oignon
3.
EN
downy
mildew
of
onion
4.
DE
Falscher
Mehltau
der
Zwiebel
5.
RU
ложнaя
мучнистaя
росa
лукa;
пероноспороз
лукa
6.
HU
hagymaperonoszpóra
distructor, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f. (înv.)
Etimologie: (fr. destructeur)
1.
(cel)
care
distruge;
distructiv,
distrugător,
nimicitor.
2.
(var.)
destructor,
(înv.)
destructoriu.