destructor, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. destructeur, lat. destructor)

1. (cel) care distruge; distrugător.
2. (înv.) destructoriu.

constructor, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. constructeur, lat. constructor)

1. (cel) care construiește, care știe și care practică arta de a construi.
2. (cel) care creează un mecanism complex și funcțional.
3. (antonim) destructor.

destructor, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. destructeur, lat. destructor)

1. (cel) care distruge; distrugător.
2. (înv.) destructoriu.

invaziv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. invasive)

1. cu caracter de invazie; care are legătură cu invazia.
2. (despre tratamente sau proceduri medicale) care poate afecta organismul; care are proprietatea de a se infiltra și de a distruge țesutul din jur; care acționează într-un mod violent (și oarecum împotriva naturii organismului).
3. (patologie) care se poate răspândi în organism.
4. examen ~ = examen medical care necesită o rupere mai extinsă a pielii decât o simplă puncție venoasă; examen medical destructor, care necesită o operație.
5. (anton.) non-invaziv.

mana cepei

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Peronospora destructor
2. FR mildiou de l’oignon
3. EN downy mildew of onion
4. DE Falscher Mehltau der Zwiebel
5. RU ложнaя мучнистaя росa лукa; пероноспороз лукa
6. HU hagymaperonoszpóra

distructor, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. destructeur)

1. (cel) care distruge; distructiv, distrugător, nimicitor.
2. (var.) destructor, (înv.) destructoriu.