Dictionar

autoregenerare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + regenerare)

1. acțiunea de a (se) regenera singur și rezultatul ei; regenerare prin sine însuși.
 
 
 

anageneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anagenèse)

1. (biol.) evoluție progresivă a unei specii.
2. regenerare a țesuturilor vii.
 

aplastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aplastique)

1. lipsit de structură, de o formă bine definită.
2. (despre anemie) care nu prezintă indicii de regenerare a globulelor roșii.
 

autoregenerare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + regenerare)

1. acțiunea de a (se) regenera singur și rezultatul ei; regenerare prin sine însuși.