aboliționism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abolitionnisme)

1. mișcare politică apărută la sfârșitul sec. XVIII în S.U.A., care susținea desființarea sclavajului.
2. curent de opinie care susține necesitatea abolirii unor relații sociale, a unui regim politic, unei pedepse.

aboliționist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. abolitionniste)

1. I. legat de aboliționism.
2. care este în favoarea abolirii sclaviei, pedepsei cu moartea etc.
3. II. partizan al aboliționismului.
4. persoană care susține desființarea unei anumite instituții sau practici.

abolițiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abolition, lat. abolitio)

1. abolire, desființare, suprimare.

anula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. annuler, lat. annullare)

1. a declara nul (un act); a desființa.
2. a egala cu zero o expresie matematică.

comunism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. communisme)

1. formațiune social-economică în dezvoltarea societății, caracterizată prin proprietatea de stat asupra tuturor mijloacelor de producție și prin regim totalitar de extremă stânga.
2. ideologia, teoria înfăptuirii orânduirii comuniste a unei false fericiri generale.
3. ~ utopic = ansamblul doctrinelor premarxiste privind o societate întemeiată pe desființarea proprietății private și pe egalitatea socială și economică.
4. ~ științific = socialism științific.

decapitaliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (de- + decapitaliza)

1. a înlătura, a desființa capitalul.
2. a reduce capitalul unei companii.