OK
X
subofițer
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. sous-officier)
1.
grad
superior
sergentului
și
inferior
sublocotenentului.
adjutant
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Adjutant)
1.
ofițer
care
îndeplinește
pe
lângă
un
șef
militar
atribuții
corespunzătoare
unei
funcții
de
subofițer.
contramaistru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. contremaître)
1.
șef
de
atelier,
muncitor
șef
de
sector
într-o
întreprindere
industrială.
2.
(în
trecut)
grad
de
subofițer
în
marină.
galonat, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.
Etimologie: (fr. galoné)
1.
I.
împodobit
cu
galoane;
(înv.)
găitănat.
2.
care
se
îmbracă
pretențios,
purtând
haine
cu
galoane.
3.
II.
(fig.)
persoană
cu
multe
succese
(și
premii)
în
activitate.
4.
(ironic.)
ofițer
sau
subofițer;
(prin
ext.)
gradat.
încadra
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. /s’/encadrer)
1.
tr.
a
pune,
a
așeza
într-un
cadru,
într-o
ramă.
2.
a
înconjura;
a
împresura.
3.
a
regla
tirul
de
artilerie
aducând
loviturile
din
ce
în
ce
mai
aproape
de
obiectiv.
4.
(fig.)
a
cuprinde
într-un
text
de
lege
o
infracțiune
etc.;
a
insera.
5.
a
numi,
a
primi
pe
cineva
într-o
funcție,
într-o
asociație
etc.
cu
toate
drepturile
și
obligațiile
care
îi
revin;
a
integra;
(spec.)
a
prevedea
o
unitate
militară
cu
cadrele
de
ofițeri
și
subofițeri
necesare;
a
înrola.
6.
refl.
a
se
integra,
a
urma
linia
unei
mișcări,
a
unui
ritm
de
muncă
etc.
plutonier
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (pluton + -ier)
1.
grad
de
subofițer,
superior
sergentului
major.
popotă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. popote)
1.
cantină
pentru
ofițeri
și
subofițeri.