Dictionar

șaibă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Scheibe)

1. mică piesă metalică, plată și găurită la mijloc, care se montează între șurub și piuliță.
2. roată de transmisie fără spițe.
 

amfibologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphibologie, lat. amphibologia)

1. construcție defectuoasă care face ca o frază să aibă un sens dublu, echivoc.
 

bistabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. bistable)

1. (despre dispozitive) capabil să aibă două stări stabile.
 

brața

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. brasser)

1. a orienta vergile unui velier cu ajutorul brațului (1), încât vârful să aibă maximă eficacitate asupra velelor.
 

decoltaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. décolletage)

1. acțiunea de a decolta; rezultat al acestei acțiuni; decoltare, decoltat.
2. descoperirea gâtului și a umerilor; croire a unei haine astfel încât să aibă decolteu.
 

diform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. difforme, lat. difformis)

1. care nu are forma, figura sau proporțiile pe care ar trebui să le aibă; pocit, monstruos; inform.
2. fără formă precisă.
 

disfazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dysphasie)

1. (med.) tulburare de neurodezvoltare care face ca o persoană să aibă dificultăți în a produce și uneori a înțelege limbajul; afazie.