Dictionar

asiatic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. asiatique, lat. asiaticus)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Asia; asiat.
2. adj. excesiv, somptuos, ca în vechile monarhii din Orient.
 

afro-asiatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. afro-asiatique)

1. referitor la Africa și Asia.
2. (lingv.) se referă la familia de limbi vorbite în Africa de Nord și Orientul Mijlociu.
3. compus din reprezentanți din Africa și Asia.
4. referitor la persoanele asiatice de origine africană.
5. referitor la persoanele africane de origine asiatică.
6. comun Africii și Asiei, din punct de vedere politic.
 

asiat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. asiate)

1. (cel) care este din Asia; asiatic.
 

asiatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asiatisme)

1. ideologie autohtonă asiatică.
 

budism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouddhisme)

1. religie asiatică, care, considerând viața un izvor de iluzii și suferințe, propovăduiește renunțarea la orice plăceri și atingerea repaosului absolut (nirvana) prin contemplare și asceză.
 

dol 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. doll)

1. câine sălbatic asiatic, asemănător cu lupul.
 

eurasian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. eurasien)

1. metis între european și asiatic.