OK
X
avaria
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. avarier)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
strica,
a
(se)
deteriora.
avariat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (avaria)
1.
deteriorare
(gravă);
avariere.
avariat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (avaria)
1.
care
a
suferit
o
avarie;
care
este
deteriorat.
2.
(marină)
califică
mărfurile
stricate
pe
o
navă
în
timpul
unei
călătorii.
3.
(pentru
alimente)
care
prezintă
semne
de
putrefacție;
care
este
impropriu
consumului.
autodepanator
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (auto- + depanator)
1.
muncitor
specializat
în
repararea
(auto)vehiculelor
aflate
în
pană
sau
care
s-au
avariat;
depanator
auto.
fardaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fardage)
1.
(mar.)
material
lemnos
etc.
cu
rolul
de
a
separa
și
proteja
încărcătura
unei
nave;
dunaj.
2.
(com.)
camuflare
a
mărfurilor
avariate
îndărătul
celor
bune.
bureți de conopidă
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
Clavulina
cristata
2.
FR
clavaire
en
crête
3.
EN
cristed
Clavaria
4.
DE
Kammförmiger
Ziegenbart;
Korallenpilz
5.
RU
роraтик
rребенчaтый
6.
HU
fésűs
korallgomba
clavariacee
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
Clavariaceae
2.
FR
clavariés;
clavaires
3.
EN
club
fungi;
coral
mushrooms;
clavarias
4.
DE
Keulenpilze;
Korallenpilze
5.
RU
роraтиrовые
rрибы
6.
HU
korallgombák
rămurea, rămurică
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (ramură + -ea, ramură + -ică)
1.
diminutiv
al
lui
ramură;
ramură
mică.
2.
(la
pl.)
ciupercă
comestibilă
cu
tulpina
groasă
și
cu
fructificațiile
foarte
ramificate
(Clavaria
botrytis).
avariere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (avaria)
1.
faptul
de
a
(se)
avaria;
deteriorare
(gravă);
avariat.
2.
(var.)
avariare.