Dictionar

bandeletă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bandelette)

1. bentiță.
2. mănunchi de fibre conjunctive sau nervoase.
 

banderie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banderie)

1. ceată de oameni înarmați care însoțeau un nobil feudal în luptă.
2. detașament de infanterie.
 

banderilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banderille, sp. banderilla)

1. suliță mică cu un steguleț în vârf, pe care toreadorii o înfig în ceafa taurilor.
 

banderilier

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr., sp. banderillero)

1. (tauromahie) toreador care înfige banderilele în taur (pentru slăbirea acestuia).
 

banderola

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. banderoler)

1. a orna cu banderole; a aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc.
 

banderolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banderole, it. banderuola)

1. steguleț (de lance, de catarg etc.)2. bandă de hârtie lipită în jurul unei cutii, a unei cărți etc.
2. bandă de pânză care se poartă la braț ca semn al unei anumite însărcinări etc.; brasardă (1).
 

antigang

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antigang)

1. inv. îndreptat împotriva gangurilor, a bandelor de răufăcători.
 

aplustră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aplustre, lat. aplustra)

1. (ant.) piesă a unei corăbii plasată la pupă și ornată cu banderole.
 

banderilier

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr., sp. banderillero)

1. (tauromahie) toreador care înfige banderilele în taur (pentru slăbirea acestuia).
 

banderola

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. banderoler)

1. a orna cu banderole; a aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc.
 

brasardă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brassard)

1. banderolă (3).
2. parte a armurii care protejează brațul.
 

brigandaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. brigandage)

1. furt sau jaf armat, crimă comisă cu violență, cel mai adesea, de răufăcători adunați în bande; (prin ext.) act necinstit, furt major; tâlhărie.