blanc 1
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (germ. Blank)
Etimologie: (germ. Blank)
1. piele tăbăcită, suplă și elastică, (colorată) pentru curelărie, harnașamente și articole tehnice.
2. fâșie de material insensibil care protejează capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică.