clientelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clientèle, lat. clientela)

1. clienții unui patrician roman.
2. clienții unui negustor, avocat, medic.
3. ~ politică = simpatizanții, susținătorii unui politician, ai unui partid.

clientelar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (clientelă + -ar)

1. care este bazat pe clientelism, pe favoritism sau pe urmărirea intereselor personale.
2. relativ la clientelă; legat de practica clientelismului.
3. (Antichitatea romană) care aparținea clienților unui patrician roman.
4. relații (sau raporturi etc.) ~e = relații existente între Imperiul Roman și populațiile străine, prin care acestea din urmă, fără a fi incluse în imperiu, recunoșteau autoritatea Romei în schimbul protecției de care se bucurau din partea ei.

clientelar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (clientelă + -ar)

1. care este bazat pe clientelism, pe favoritism sau pe urmărirea intereselor personale.
2. relativ la clientelă; legat de practica clientelismului.
3. (Antichitatea romană) care aparținea clienților unui patrician roman.
4. relații (sau raporturi etc.) ~e = relații existente între Imperiul Roman și populațiile străine, prin care acestea din urmă, fără a fi incluse în imperiu, recunoșteau autoritatea Romei în schimbul protecției de care se bucurau din partea ei.

patroană

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. patronne)

1. femeie cu autoritate de patron.
2. fondatoarea unei biserici, etc.
3. sfântă sub a cărei ocrotire este plasată o comunitate, o frăție, un oraș, o țară et cetera (care, de obicei, îi poartă numele).
4. stăpâna casei, în raport cu angajații ei.
5. (antichitate) cetățeană bogată și influentă a Romei Antice, de obicei patriciană, care acorda protecție cetățenilor mai săraci, care constituiau clientela ei.
6. (prin analogie) femeie influentă care promovează cariera cuiva oferindu-i sprijin.
7. femeie care deține sau conduce o afacere mică sau mijlocie; femeie care conduce o întreprindere; angajatoare.
8. (înv.) femeie ocrotitoare; protectoare.