depresiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dépressif)

1. adj. care provoacă depresiune (4); deprimant.
2. care provoacă scăderea tensiunii arteriale.
3. adj., s. m. f. (cel) înclinat spre tristețe, spre descurajare.

depresivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dépressivité)

1. stare depresivă; depresiune (4).

antidepresant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (engl. antidepressant)

1. (medicament) care combate depresia și tulburările de anxietate; antidepresiv.

ciclostenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyclosthénie)

1. formă atenuată de psihoză maniacală depresivă, prin ușoare stări de astenie periodice.

depresiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dépression, lat. depressio)

1. întindere de teren înconjurată de înălțimi; adâncitură de teren de întindere mare.
2. (geod.) unghi sub care se vede orizontul când stația este amplasată la înălțime.
3. presiune mai mică decât cea de referință.
4. ~ atmosferică = presiune atmosferică inferioară valorii normale a presiunii dintr-o anumită zonă.
5. pierdere a energiei fizice sau morale; stare patologică de tristețe intensă; depresivitate, deprimare.
6. scădere a valorilor, a acțiunilor etc., cauzată de o criză.

depresivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dépressivité)

1. stare depresivă; depresiune (4).

distimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dysthymie)

1. modificare în sens depresiv a tonusului afectiv; anxietate, angoasă, neliniște.

frenalgie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phrénalgie)

1. dispoziție dureroasă și depresivă, în melancolie.