OK
X
dormita
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. dormitare)
1.
a
moțăi,
a
dormi
prost,
cu
întreruperi.
dormitare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (dormita)
1.
dormire
ușoară
și
intermitentă.
2.
stare
de
somnolență
ușoară
și
plăcută.
3.
stare
a
celui
lipsit
de
energie.
4.
cufundare
în
lene
sau
indiferență;
stare
în
inactivitare.
5.
(fig.)
zăcere
în
amorțire.
dormitiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. dormitif)
1.
care
adoarme;
somnifer,
soporific;
(prin
ext.)
plictisitor.
2.
(antonim)
excitant.
dormitor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. dormitorium)
1.
cameră
de
dormit
(într-o
locuință,
cazarmă,
internat
etc.).
2.
mobilă
din
camera
de
dormit.
anesteziant, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (fr. anesthésiant)
1.
(produs,
substanță)
care
anesteziază.
2.
(produs,
substanță)
având
capacitatea
de
a
anestezia,
de
a
adormi.
3.
(sinonim)
anestezic.
autocușetă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. auto-couchette)
1.
inv.
tren
~
=
tren
de
noapte
care
transportă
pe
automobilist
în
cușeta
vagonului
de
dormit,
iar
mașina
sa
pe
un
vagon
special.
camarot
Parte de vorbire:
I. s.m., II. s.n.
Etimologie: (sp. camarotero)
1.
I.
persoană
care
lucrează
ca
ospătar
pe
o
navă
de
pasageri;
chelner
de
navă.
2.
II.
dormitor
pe
o
navă.
camerier
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. camérier)
1.
servitor
ce
îngrijea
de
camera
de
dormit
și
de
îmbrăcămintea
stăpânului;
lacheu,
valet.
cloroformiza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. chloroformiser)
1.
a
anestezia,
a
adormi
un
bolnav
cu
cloroform.
cubiculum
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. cubiculum „cameră de dormit”)
1.
cameră
de
culcare
în
casele
romane;
dormitor.
2.
(prin
ext.)
camera
mortuară
în
galeriile
catacombelor.
3.
(în
Imperiul
Bizantin)
cancelaria
personală
a
împăratului;
camera
imperială
în
care
accesul
era
rezervat
eunucilor.