Dictionar

efemer 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éphémère)

1. adj. de scurtă durată, vremelnic, trecător.
2. (despre plante, animale) cu perioadă de dezvoltare scurtă, în decursul unui sezon de vegetație.
3. s. f. pl. insecte efemeride.
 

EFEMER-, EFEMERO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. éphémér/o/-, cf. lat. ephemeris, gr. ephemeros)

1. „efemer”.
 

efemer; temporar; trecător

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT efemerus; hemerobius; fugax; evanescens; tabidus
2. FR fugace; éphémère; temporaire
3. EN ephemeral; shortlived; ephemerous; fugacious; fugative; transient; transitory
4. DE flüchtig; vergänglich; kurzlebig; ephemer; ephemerisch
5. RU эфемерный; летучий; непрочный; нестойкий; недолrовечный; временный; проходящий
6. HU múló, múlékony, tiszavirág-életű; ideiglenes, időleges; múlandó, futó
 

efemeride

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éphéméridés)

1. ordin de insecte pseudonevroptere care nu trăiesc în stare adultă decât o zi.
2. plante cu ciclul de viață foarte scurt.
3. tabele astronomice în care sunt indicate pozițiile zilnice ale aștrilor.
4. note, noțite (de ziar, de calendar) care indică evenimentele petrecute la epoci diferite în aceeași zi.
5. (fig.) gânduri, idei, lucruri etc. trecătoare.
 

efemeritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (efemer + -itate, cf. fr. éphémérité)

1. caracter efemer, calitatea a ceea ce nu durează; vremelnicie.
 

efemeriza

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (efemer + -iza, cf. fr. éphémériser)

1. a face să devină sau a deveni efemer.
2. a oferi un caracter efemer la.
 

efemer 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éphémère)

1. adj. de scurtă durată, vremelnic, trecător.
2. (despre plante, animale) cu perioadă de dezvoltare scurtă, în decursul unui sezon de vegetație.
3. s. f. pl. insecte efemeride.
 

EFEMER-, EFEMERO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. éphémér/o/-, cf. lat. ephemeris, gr. ephemeros)

1. „efemer”.
 

efemeritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (efemer + -itate, cf. fr. éphémérité)

1. caracter efemer, calitatea a ceea ce nu durează; vremelnicie.
 

efemeriza

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (efemer + -iza, cf. fr. éphémériser)

1. a face să devină sau a deveni efemer.
2. a oferi un caracter efemer la.
 

efemerofite

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. éphémérophytes)

1. (bot.) plante cu perioada de vegetație scurtă, de la germinare până la răspândirea semințelor, uneori în jur de 2 până la 3 săptămâni; plante efemere.
 

fenocopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phénocopie)

1. (biol.) modificare efemeră care imită fenotipul caracteristic manifestării unei mutații.