Dictionar

androgin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. androgyne)

1. adj. hermafrodit.
2. (despre plante) cu anteridii și organe pe aceeași hifă.
3. s. m. (mit.) ființă fabuloasă jumătate bărbat și jumătate femeie.
 

bucentaur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bucentaure)

1. ființă fabuloasă, jumătate om și jumătate taur.
 

divitism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. divitisme)

1. bogăție foarte mare, avere fabuloasă.
 

elizeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. Elysée, lat. Elysium)

1. s. n. (mit.) grădină fabuloasă, rezervată spiritelor celor drepți; rai.
2. adj. câmpiile ~ee = elizeu.
 

hipocentaur

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. hippocentaure, lat. hippocentaurus)

1. ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate om și jumătate cal, mai exact un cal al cărui cap este înlocuit cu bustul unui bărbat; centaur.
 

mit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. mythe, lat. mythus, gr. mythos)

1. povestire fabuloasă, cu caracter sacru, prima treaptă a cunoașterii, care expune diversele credințe ale popoarelor despre originea universului și fenomenelor naturale sau sociale, despre zei și eroi legendari, explică diversele sentimente fundamentale etc.
2. (fig.) născocire, poveste, basm.