balsamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. balsamique)

1. care conține balsam; parfumat cu balsam sau evocând mirosul de balsam.
2. care ține de balsam, care se referă la balsam; (înv.) balsamiu.
3. care are o proprietate, virtute sau calitate analogă cu cea a balsamului.
4. (medicina) califică un medicament care este utilizat sau care este el însuși un balsam.
5. care calmează mucoasele inflamate și care frânează secrețiile abundente.
6. plantă ~ă = plantă care secretă balsam sau exală un miros plăcut.
7. oțet ~ = tip de oțet cu aromă dulce-acrișoară produs în Italia din must de struguri fiert.
8. (fig.) care vindecă bolile sufletului.

bulion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouillon)

1. supă de carne fiartă fără zarzavaturi.
2. lichid obținut prin fierberea cărnii și ca mediu de cultură pentru microorganisme.
3. pastă, zeamă de roșii fierte.

compot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. compote)

1. preparat alimentar din fructe fierte în apă cu zahăr.

confitură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. confiture)

1. amestec de fructe fierte și zahăr, în care zahărul servește drept conservant.
2. preparat din (suc de) fructe fierte în zahăr (marmeladă, gem etc.).

cuprism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cuprisme)

1. otrăvire prin consumarea unor alimente fierte în vase de cupru.

escalop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. escalope)

1. preparat alimentar din mușchi de vițel sau din pește, fierte în sos de vin.