Dictionar

anemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anémie)

1. stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roșii și a hemoglobinei din sânge.
2. ~ pernicioasă = stare gravă de anemie în care măduva oaselor nu mai poate forma globule roșii.
 

bilirubină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bilirubine)

1. pigment biliar de culoare roșie, rezultat din descompunerea hemoglobinei.
 

cromometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chromométrie)

1. măsurarea intensității culorilor.
2. dozare a hemoglobinei în sânge cu ajutorul cromometrului.
 

cromoproteidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chromoprotéide)

1. proteidă colorată, de tipul hemoglobinei, conținând fier, magneziu etc.
 

eritrurie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. erythrurie)

1. colorare în roșu a urinei, datorită hemoglobinei sau a unui pigment colorat introdus în organism.
 

hem 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hème)

1. compus organic care intră în compoziția hemoglobinei, substanța colorantă din globulele roșii.