Dictionar

locuire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (locui)

1. faptul de a locui undeva.
2. stabilire cu locuința într-un anumit loc.
 

albitizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. albitisation)

1. (geol.) înlocuirea parțială sau completă a feldspatului plagioclaz preexistent sau a feldspatului alcalin cu albit; transformare a feldspaților în albite.
 

aloplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alloplastie)

1. operație chirurgicală de înlocuire a țesuturilor cu ajutorul unor materiale străine; aloplastică.
 

amidură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amidure)

1. compus organic obținut din amoniac, prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un metal.
 

amino

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amino)

1. radical monovalent rezultat prin înlocuirea unui atom de hidrogen din molecula amoniacului.
 

antorism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anthorisme, cf. gr. anthorismos)

1. procedeu stilistic constând în înlocuirea unui cuvânt cu altul, considerat mai puternic sau mai exact; reformulare mai precisă, mai directă.
 

aritmogrif

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Arithmogriph)

1. joc de cuvinte încrucișate constând din înlocuirea cu cifre a literelor mai multor cuvinte din același domeniu, dispuse orizontal, care încadrează un cuvânt vertical.