mediator, -oare
Parte de vorbire: adj., s.
Etimologie: (lat. mediator)
Etimologie: (lat. mediator)
1. adj. (despre planuri) perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă.
2. s. f. perpendiculară pe mijlocul unui segment de dreaptă.
3. s. m. factor intermediar de mediere și transmitere a unui semnal nervos sau umoral de la un organ la altul.
4. substanță chimică eliberată de terminațiile nervoase pentru transmiterea fluxului nervos.
5. s. m. f. persoană, guvern, stat care face o mediație; mijlocitor, intermediar.