mediat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. médiat)

1. (și adv.) care nu se leagă direct de ceva; mijlocit.
2. (log.) care admite un termen mediu.

mediatecă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. médiathèque)

1. colecție de benzi magnetice, discuri etc.
2. încăpere școlară pentru păstrarea mijloacelor audiovizuale, la învățarea limbilor străine.

mediatecar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (cf. fr. médiathécaire)

1. persoană care lucrează într-o mediatecă, locul unde se păstrează colecțiile, discurile, benzile de magnetofon etc.

mediatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. médiatique)

1. adj. referitor la mediatică.
2. s. f. utilizarea informaticii în tehnicile de comunicare.

mediație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. médiation)

1. acțiunea de a media; mediere.
2. intervenție a unui stat, a unei organizații internaționale, unei persoane oficiale în vederea aplanării sau prevenirii unui conflict.

mediatiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. médiatiser)

1. a folosi un lucru ca mediator.
2. a transforma un lucru imediat în altul mediat (2).

adjunct, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (lat. adiunctus, cf. germ. Adjunkt, fr. adjoint)

1. (persoană) cu funcție imediat subordonată unui conducător de instituție etc.

adverbal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adverbal)

1. pe lângă, care determină un verb.
2. care este legat de verb, care depinde de verb (*acuzativul sau ergativul (în funcție de limbă) este cazul determinant adverbal imediat).
3. care se referă la relația verbului cu alți termeni ai propoziției.

angiotrib

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. angiotribe)

1. (med.) instrument chirurgical folosit în angiotripsie; pensă care se folosea în chirurgia vaselor și care consta în strivirea acestora pentru a asigura hemostaza imediată.

antecedent, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. antécédent, lat. antecedens)

1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.
2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.
3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.
4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.
5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.
6. (logică) primul termen al unei judecăți ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstrații.
7. prima secțiune a unei unități melodice structurată binar.
8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.
9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.

apel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appel)

1. strigare a numelui cuiva.
2. chemare scrisă sau orală adresată unei colectivități.
3. îndemn, cerere, rugăminte.
4. semnal sonor sau luminos produs într-un post de telefon, de telegraf etc.
5. (jur.) acțiune făcută de o instanță judecătorească imediat superioară pentru a schimba sau a infirma o hotărâre dată de o instanță inferioară.

areta

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. arrêter)

1. (despre câini de vânătoare) a rămâne pe loc imediat ce zărește sau simte vânatul; a aținti, a poanta.