Dictionar

intercesor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. intercesseur)

1. cel care intercede, care intervine în numele cuiva; mijlocitor.
2. (religie) sfânt intermediar care se roagă pentru mântuirea oamenilor.
 

intermediar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intermédiaire, it. intermediario)

1. adj. de la mijloc; tranzitoriu.
2. s. m. f. mijlocitor (în afaceri etc.); intermediator.
 

intermediator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (engl. intermediator)

1. negociator care acționează ca o legătură între părți; intermediar, mijlocitor.
 

interpus, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (interpune)

1. mijlocitor.
2. persoană care apare într-un act juridic în locul adevăratului interesat.
 

mediator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (lat. mediator)

1. adj. (despre planuri) perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă.
2. s. f. perpendiculară pe mijlocul unui segment de dreaptă.
3. s. m. factor intermediar de mediere și transmitere a unui semnal nervos sau umoral de la un organ la altul.
4. substanță chimică eliberată de terminațiile nervoase pentru transmiterea fluxului nervos.
5. s. m. f. persoană, guvern, stat care face o mediație; mijlocitor, intermediar.
 

sindic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. syndic)

1. persoană aleasă să reprezinte interesele unei instituții, corporații, asociații.
2. ~ (de bursă) = conducător al agențiilor de schimb ori al mijlocitorilor oficiali care prezidează asociația, corporația lor.