negativa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (negativ)

1. a încărca, a polariza cu electricitate negativă.

amfion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphion)

1. ion organic cu două sarcini electrice contrare, pozitivă și negativă.

anion

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. anion)

1. (chimie) ion care poartă o sarcină electrică negativă; ion negativ.

anionic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. anionisch)

1. (chimie) referitor la anioni, atomi sau molecule cu sarcină electrică negativă.

antiproton

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. antiproton)

1. (fizică) corpuscul cu masa egală cu cea a protonului, dar cu sarcină negativă; antiparticulă a protonului.

calitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. qualité, lat. qualitas)

1. sinteza laturilor și însușirilor esențiale ale obiectelor, fenomenelor sau proceselor.
2. însușire (bună sau rea); caracteristică pozitivă.
3. (log.) însușire a unei judecăți predicative de a fi afirmativă sau negativă.
4. situație, poziție, titlu, condiție care constituie sau dă un anumit drept.
5. (șah) diferența de valoare dintre un turn și un nebun sau un cal.

carbanion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carbanion)

1. ion care conține o pereche de electroni (cu sarcină negativă) neparticipanți la un atom de carbon, având trei covalențe.