Dictionar

empirism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. empirisme)

1. concepție în filozofie care consideră experiența senzorială ca sursă fundamentală a cunoașterii, negând valoarea abstracțiilor.
2. ~ logic = variantă a neopozitivismului care admite numai enunțurile logice verificabile în mod nemijlocit prin percepțiile fiecărui subiect în parte; ~ social = orientare sociologică recentă din SUA care, renunțând la orice teorie, procedează la studiul direct al fenomenelor sociale concrete pe baza unor ipoteze restrânse.
3. folosirea exclusivă a experienței într-o activitate.
 

fototopografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phototopographie)

1. ramură a fotogrammetriei care se ocupă cu ridicarea în plan a unor suprafețe terestre restrânse.
 

mezoclimă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Meso-klima)

1. climă a unei regiuni restrânse, determinată de condițiile geologice locale.
 

microeconomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. microéconomie)

1. disciplină care studiază relațiile economice la nivelul fiecărei întreprinderi.
2. știință care studiază fenomenele economice restrânse: individuale, unități economice mici etc.
3. (anton.) macroeconomie.
 

stenobioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sténobiose)

1. stare a speciilor care suportă variații restrânse ale factorilor de mediu.
 

microeconomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. microéconomique, micro-économique)

1. care se referă la fenomene economice restrânse.
2. care ține de microeconomie; referitor la microeconomie.
3. (anton.) macroeconomic.